Cum ai putea scăpa de amintirile dureroase cu ajutorul științei

Cu toții avem lucruri pe care ne-ar plăcea să ne uităm. Amintirile creează anxietate, fobii și chiar sindromul stresului post-traumatic.

Din fericire, există metode prin care putem scăpa de aceste amintiri, grație științei. Am mai auzit povestea asta, și de obicei a fost în filme precum Eternal Sunshine of the Spotless Mind și Total Recall. Oricât ar suna de bizar, acum putem face asta și în realitate, iar în scurtul video de mai jos vedem cum funcționează ștergerea amintirilor și implantarea altora. În video-ul de mai jos, de exemplu, Julia Shaw, psiholog, a arătat că poți face oamenii să își amintească o crimă pe care nu au comis-o niciodată.

În trecut, se credea că amintirile sunt stocate într-o anumită parte a creierului, dar, în realitate, acestea implică mai multe conexiuni. Pe scurt, o amintire este creată atunci când proteinele stimulează celulele cerebrale să crească și să formeze noi conexiuni. Odată ce acest lucru se întâmplă, amintirea e fixată în minte, și va sta acolo atât timp cât reflectăm asupra ei și o revizităm. Ceea ce e important de știut, de asemenea, e faptul că nici măcar amintirile pe termen lung nu sunt stabile. Dimpotrivă, devin maleabile ori de câte ori le vizitezi, potrivit Science Alert.

Acest proces se numește reconsolidare și explică de ce amintirile se modifică în timp, într-o măsură mai mică sau mai mare. De exemplu, dacă ai căzut la un moment dat de pe bicicletă, de fiecare dată când îți vei aminti asta și te vei întrista, vei face mai puternice conexiunile dintre memorie și emoții precum frica sau tristețea. În timp, doar gândul că ai căzut de pe bicicletă ar fi suficient pentru a te face trist. Alternativ, cu toții am avut experiența unei amintiri inițial traumatizante, care a devenit amuzantă peste ani.

Procesul de reconsolidare e important și pentru că aici pot interveni experții. „Amintirile pot fi manipulate pentru că se comportă de parcă ar fi din sticlă, fiind într-o formă foarte maleabilă pe măsură ce sunt modelate, până devin solide”, a explicat Richard Gray pentru The Telegraph. „Atunci când o readuci în atenție, devine iar moale și poate fi modificată până se întărește din nou”.

Studiile anterioare au arătat că blocarea unei substanțe numite norepinefrină, care e responsabilă pentru reacții precum transpirarea palmelor sau acceleralea pulsului, poate ajuta la estomparea amintirilor trumatice și încetarea asocierii lor cu emoții negative. De exemplu, la sfârșitul anului trecut, cercetătorii din Țările de Jos au demonstrat că pot scăpa un arahnofob de teama de păianjeni prin administrarea de propranolol pentru blocarea norepinefrinei. Pentru asta, echipa a luat trei grupuri de arahnofobi. Două dintre ele au fost puse față în față cu o tarantulă într-un borcan, pentru a le fi trezite amintirile negative legate de păianjeni, apoi au primit propranolol. Al treilea grup a primit propranolol fără a i se arăta păianjenul.

În următoarele luni, tuturor grupurilor li s-a măsurat reacția la frica provocată de păianjeni. Rezultatele au fost cu adevărat incredibile. Grupul de arahnofobi care a primit medicamentul după „confruntarea” cu tarantula a putut chiar să atingă păianjenul la câteva luni distanță și să se simtă confortabil. Teama nu a revenit nici după un an, așadar propranololul și-a atins ținta. A mai fost testat și în 2007, pe victimele care suferiseră traume, într-o manieră similară. Participanții au primit fie propranolol, fie alt tratament timp de 10 zile, iar apoi li s-a cerut să descrie amintirile legate de evenimentul în cauză.

Cei care au primit propranololul nu au uitat experiența, dar la doar o săptămână au putut să și-o reamintească cu mult mai puțin stres decât aveau inițial. În cazul șoarecilor, o tehnică similară a fost folosită pentru a-i face să uite un anumit sunet asociat cu șocuri electrice, nefiind afectate și alte amintiri. În orice caz, o astfel de metodă ar fi extrem de utilă. Poate că nu ne-am dori neapărat să fie extremă, precum în Eternal Sunshine of the Spotless Mind, ci doar să fie utilizată pentru a ameliora cumva senzația neplăcută pe care o avem când ne amintim ceva dureros. La urma urmei, totul e din cauza asocierii pe care mintea noastră o face.